Așa ieși din casă? 3
Artiști: Vlad Brăteanu, Alexandra Mocan
Curator: Alina Andrei
Vernisaj: 3.12, 18:00
Expoziție: 3.12 – 31.12.2025
„Femeile care poartă pantaloni sau bărbații care nu se îmbracă suficient de masculin sunt des criticați de reprezentanți ai cultelor religioase. În România, Europa, ieri și azi - secolul XXI. Victimele agresiunilor sexuale încă mai sunt întrebate cum erau îmbrăcate în momentul în care au fost atacate. În România, Europa, ieri și azi - secolul XXI. Se discută mult, de obicei cu conotații negative duse la extrem, despre alegerile vestimentare ale comunității LGBTQ+. În România, Europa, ieri și azi - secolul XXI.
Cum ar trebui să ne îmbrăcăm? Hainele au în primul rând rol utilitar. Toți știm asta. Ne acoperim corpurile să ne protejăm de frig, de ploaie, sau de soare, dar textilele pe care le punem pe noi pot fi și o declarație cu rol de apartenență socială, politică ori religioasă. Ce vrei să porți pe tine şi în tine? Întrebări care au prea puțin de-a face cu partea estetică a modei. În cartea „Mitologii” (1957), Roland Barthes explorează modul în care elementele din cotidian, inclusiv hainele, funcționează ca un sistem de semne, un limbaj social. Hainele nu reflectă doar preferințele estetice personale, ci mai ales ierarhii și constrângeri sociale și religioase. Să ne imaginăm cum ar fi sunat Vechiul Testament fără scena cu Adam și Eva care s-au acoperit cu frunze de smochin, după ce au mâncat din Pomul Cunoașterii, acoperire legată de rușine și conștiința propriei vulnerabilități.
Să nu uităm că (unii) politicienii români poartă (uneori) ii pentru a câștiga un anumit segment de electorat. Alți politicieni poartă haine costisitoare, făcute în alte țări, în același timp având discursuri naționaliste, suveraniste. Cu ceva timp în urmă, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a fost întrebat la Casa Albǎ de ce nu poartă costum la întâlnirile cu oficialii americani. Ținuta sa (bluză, pantaloni camuflaj și bocanci) a fost interpretată ca fiind “lipsită de respect față de poporul american”. Răspunsul lui Zelenski: “Voi purta un costum după terminarea acestui război”. În SUA, dacă vezi trecători pe stradă purtând șepci roșii cu inscripția „Make America Great Again” știi imediat cu cine au votat și de ce. În urmă cu câțiva ani, președintele Franței, Emmanuel Macron, a afirmat că „cel mai bun mod de a-ți permite un costum este să lucrezi”, într-un context în care se vorbea despre sărăcie. Prin urmare, hainele reflectă (și) apartenența la clasă și la roluri sociale.
Prin proiectul “Aşa ieşi din casă?” (întrebare tipică auzită de noi toți de la părinți, în copilărie şi adolescență), mai mulți artiști, din generații diferite, vor arăta prin lucrările lor câteva din bucățile de puzzle de care pomeneam mai înainte. În trei expoziții de grup se va face o mică radiografie a societății noastre. Aşa cum e ea acum sau cum ar vrea să fie. Ne va pune față în față cu dileme morale şi ne va provoca să ne întrebăm ce vrem în fond de la viață şi de la semenii noștri. Lucrările vor fi declarații asumate despre cum văd artiștii lumea, în bine sau în rău. Vor fi semnale de alarmă sau mici incursiuni personale în intimitatea fiecăruia. Vizitatorii expozițiilor vor fi invitați la rândul lor să se exteriorizeze, să aibă un statement vestimentar relevant pentru ce consideră că e important pentru ei şi / sau pentru societatea noastră.
În cea de-a treia și ultima expoziție din serie vor expune artiștii: Vlad Brăteanu și Alexandra Mocan. ” — Alina Andrei
BIO
Vlad Brăteanu, născut în Bacău, în fosta Republică Socialistă România (RSR) în 1986, trăiește și lucrează în prezent la Berlin, Germania. Navigarea granițelor dintre spațiile publice și private și găsirea unor semnificanți ai (in)vizibilității se traduc în lucrări care ridică întrebări despre precaritate, fragilitate și stabilitate în societățile neoliberale. Condițiile de lucru din domeniul artei reprezintă o temă recurentă în practica sa. Vlad lucrează adesea în spațiul public, într-o manieră ad hoc, receptivă, prin lentila acupuncturii urbane, cu scopul de a iniția un dialog și de a pune sub semnul întrebării tensiunile invizibile încorporate într-un loc. Sunetul/inducțiile hipnotice, obiectele găsite și intervențiile publice care folosesc semiotica ludică a imaginii se regăsesc în practica sa actuală.
Alexandra Mocan (n. 1991) este artistă vizuală, curatoare și una din co-fondatorii MATCA artspace, un spațiu artist-run inițiat în 2017 în Cluj-Napoca. A absolvit masterul în pictură în 2015, iar practica sa recentă include expoziții în diverse spații, majoritatea artist-run/alternative: Palatul Ștefania, White Cuib, U10, Zina Project Space, Heerz Tooya, 5533, Przyszła Niedoszła, MATCA artspace, Apartamentul Deschis, Indecis Artist Run Space, MAGMA Contemporary, Cazul 101, Atelier 4, și altele. Pe lângă practica sa în artele vizuale, a fost implicată de-a lungul timpului în inițiative axate pe cinema și muzică electronică, adresate publicului alternativ. Este una din inițiatorii și co-curatorii Rubik, un proiect menit să ofere spațiu inițiativelor afectate de expansiunea pieței imobiliare. Recent a lansat Rezidențe în mișcare, un proiect curatorial care oferă artiștilor din România contexte de cercetare și deplasare în afara țării. În practica sa curatorială, este interesată de relația dintre artă și spațiul în care aceasta se manifestă, fiind conectată și interesată de scena emergentă și de condițiile în care artiștii consacrați reușesc să își mențină activitatea.
Alexandra își desfășoară practica de atelier la Unirea Studios - o clădire din zona industrială (curând gentrificată a orașului) care găzduiește mai multe ateliere de artiști.
***
Afiș: Denisa Nistor
Sponsor vin: Crama Serve Ceptura
Sponsor prints: Daisler Print House
Expoziția face parte din seria de evenimente „Așa ieși din casă?” — un proiect al Asociației LaPătrat² și White Cuib.
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiect realizat cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Cluj-Napoca.
* * *
Notă: Acest eveniment va fi documentat foto-video și vom folosi imaginile pentru promovarea evenimentului și a asociației. Acestea vor fi oferite și finanțatorilor acestui proiect. Prin participarea la eveniment vă dați acordul de a fi fotografiați și filmați.
EN
So, You’re Going Out Dressed Like That? 3
Artists: Vlad Brăteanu, Alexandra Mocan
Curator: Alina Andrei
Opening: 3.12, 18:00
Exhibition: 3.12 – 31.12.2025
“Women wearing trousers, or men not dressing “masculine enough” are often criticized by representatives of religious denominations. In Romania, in Europe—yesterday and today, in the 21st century. Victims of sexual assault are still asked what they were wearing at the time of the attack. In Romania, in Europe—yesterday and today, in the 21st century. The clothing choices of LGBTQ+ communities are frequently discussed, usually in a negative and extreme way. In Romania, in Europe—yesterday and today, in the 21st century.
How should we dress? Clothes are, first and foremost, utilitarian. We all know this. We cover our bodies to protect them from cold, rain, or sun. But textiles draped on our skin can also be a statement of social, political, or religious belonging. What do you want to wear on yourself and in yourself? These are questions that have very little to do with the aesthetic side of fashion. In his book Mythologies (1957), Roland Barthes explores how elements of everyday life, including clothes, function as a system of signs, as a social language. Clothing does not only reflect personal aesthetic preference but, above all, social and religious hierarchies and constraints. Imagine how different the Old Testament would sound without the scene of Adam and Eve covering themselves with fig leaves after eating from the Tree of Knowledge—an act tied to shame and the awareness of their own vulnerability.
Let’s not forget that (some) Romanian politicians sometimes wear the ie (traditional embroidered blouse) to appeal to a certain segment of the electorate. Others wear expensive clothes made abroad, while at the same time delivering nationalist, sovereigntist speeches. Not long ago, Ukrainian president Volodymyr Zelensky was asked at the White House why he isn’t wearing a suit to meetings with U.S. officials. His outfit (camouflage top and trousers, combat boots) was interpreted as “disrespectful toward the American people.” His answer: “I will wear a suit when this war is over.” In the U.S., if you see passersby wearing red baseball caps with Make America Great Again printed on them, you immediately know who they voted for—and why. A few years ago, French president Emmanuel Macron declared that “the best way to afford a suit is to work,” in a context where poverty was being discussed. Clothes, therefore, reflect (also) class affiliation and social roles.
Through the project ‘So, You’re Going Out Dressed Like That?’ (a typical question we all heard from our parents in childhood and adolescence), several artists from different generations will use their works to show some of the puzzle pieces I just mentioned. In three group exhibitions, a small X-ray of our society will be made—of how it is now, or how it wishes to be. The works will confront us with moral dilemmas and provoke us to ask what we really want from life and from those around us. They will be statements about how artists see the world, for better or worse. They will be alarm bells or intimate incursions into personal vulnerability. Visitors will also be invited to step forward with their own statements—by making a clothing choice that reflects what is most important to them personally and/or socially.
The third and last exhibition in the series will feature the artists: Vlad Brăteanu and Alexandra Mocan.” — Alina Andrei
BIO
Vlad Brăteanu, born in Bacău, in the former Socialist Republic of Romania (RSR) in 1986, currently lives and works in Berlin, Germany.
Navigating the boundaries between public and private spaces, and finding signifiers for (in)visibility are translated into works that raise questions on precarity, fragility and stability in neoliberal societies. Working conditions within the field of art are a recurring theme in his work.
Vlad often engages with public space, in an ad hoc, responsive manner through the lens of urban acupuncture, aiming to initiate a dialogue and question the invisible tensions embedded in a site. Sound/hypnotic inductions, found objects, and public interventions that use playful semiotics of imagery are found in his current practice.
Alexandra Mocan (b. 1991) is a visual artist, curator, and one of the co-founders of MATCA artspace, an artist-run space initiated in 2017 in Cluj-Napoca. She completed her Master’s degree in Painting in 2015, and her recent practice includes exhibitions in various spaces, most of them artist-run or alternative: Palatul Ștefania, White Cuib, U10, Zina Project Space, Heerz Tooya, 5533, Przyszła Niedoszła, MATCA artspace, Apartamentul Deschis, Indecis Artist Run Space, MAGMA Contemporary, Cazul 101, Atelier 4, and others.
Alongside her visual art practice, she has been involved over time in initiatives focused on cinema and electronic music aimed at alternative audiences. She is one of the initiators and co-curators of Rubik, a project designed to offer space for initiatives affected by the expansion of the real estate market. She recently launched Rezidențe în mișcare (Residencies in Motion), a curatorial project that offers artists from Romania opportunities for research and travel abroad.
In her curatorial practice, she is interested in the relationship between art and the spaces in which it unfolds, staying closely connected to the emerging scene and the conditions under which established artists manage to maintain their activity.
Alexandra works in her studio at Unirea Studios — a building in the industrial (and soon-to-be gentrified) area of the city that hosts several artists’ studios.
***
Poster: Denisa Nistor
Wine Sponsor: Serve Ceptura Winery
Prints sponsor: Daisler Print House
The exhibition is part of the series of events “So, You’re Going Out Dressed Like That?” — a project by LaPătrat² Association and White Cuib.
Cultural project co-funded by the National Cultural Fund Administration (AFCN). The project does not necessarily represent the position of the National Cultural Fund Administration. AFCN is not responsible for the content of the project or for how the results of the project may be used. These are entirely the responsibility of the funding beneficiary.
Project carried out with the support of the City Hall and Local Council of Cluj-Napoca.
Note: This event will be documented through photo and video, and the images will be used for future promotion of the event. They will also be shared with the funders of this project. By attending the event, you consent to being photographed and videographed.
Also check out other Arts events in Cluj-Napoca, Exhibitions in Cluj-Napoca.
