✂️ 🧹🪣 🔌 Obiecte de Uz Casnic
cu Mimi Ciora, Loredana Ilie, Adina Oros, Lea Rasovszky
curatoare: Teodora Talhoș
6 septembrie – 28 septembrie 2025
Opening: sâmbătă, 6 septembrie, 18:00
Indecis artist-run space, Bastion 3, Timișoara
Facem, în curând, primul pas spre o toamnă intensă, pe care o deschidem cu solidaritate și curaj. În primul weekend din septembrie ne revedem la Bastion pentru o expozitie de grup care transformă o realitate cruntă în subiect de revoltă şi reflecție.
Punctul de plecare al acestei expoziții îl reprezintă o decizie care, în mare, a trecut necomentată, dar care, pentru mulți dintre noi, a lăsat un gol interior. În urmă cu jumătate de an, la puțin timp după alegerile prezidențiale din SUA, platforma Meta, care deține Facebook, Instagram și WhatsApp, și-a „relaxat” politicile de conduită pentru a se mula mai bine pe noua direcție politică problematică a Americii. Ce însemna asta, mai exact? Că limbajul plin de ură la adresa minorităților etnice și sexuale sau a femeilor putea fi folosit din abundență, fără teamă de cenzurare. Printre altele, femeile puteau fi numite „obiecte de uz casnic” și „proprietate”.
Vorbind despre spațiul geopolitic în care ne aflăm, România se confruntă cu o problemă acută, izvorâtă dintr-un mental colectiv cu dublu standard și dintr-o atitudine politică delăsătoare și ignorantă. Doar în prima jumătate a anului 2025 s-au înregistrat peste 30 de cazuri de femicid, un număr care crește săptămânal. Cazurile brutale și grotești arată că nu contează clasa socială, locul în care trăiești sau faptul că ai întreprins deja demersuri împotriva agresorului. Statul ridică din umeri și se mișcă mult prea încet. Viața și siguranța a peste jumătate din populația țării îi sunt indiferente.
Uităm adeseori că femeile care și-au pierdut viața sau care continuă să sufere violență psihică și fizică nu sunt doar statistici. Ele sunt mame, surori, prietene, colege. Au un trecut și un viitor, aspirații și speranțe. Comparația lor cu niște obiecte de uz casnic, de care te poți folosi după bunul plac și pe care le poți abandona într-un colț al casei, unde stau tăcute până la următoarea întrebuințare, nu este doar meschină, ci și reflexia unei realități prezente. Mișcările de emancipare din ultimii o sută de ani le-au adus femeilor mai multă vizibilitate și dreptul de a decide asupra propriilor corpuri și destine. Chiar dacă aceste drepturi nu sunt distribuite uniform pe tot globul sau nici măcar între etnii și clase sociale, ne aflăm, din nou, în poziția de a lupta pentru ceva de bază, pentru ceva ce credeam că este de la sine înțeles.
În acest spirit transformator, am invitat patru artiste tinere din România să reflecte asupra felului în care percep situația actuală complicată, dar mai ales să își folosească arta pentru a da voce preocupărilor și neliniștilor lor interioare, cu care multe dintre noi ne confruntăm.
Expoziția nu este despre victime sau despre o violență anonimă, ci despre multitudinea de fațete ale experienței feminine, domestice și urbane, fiind totodată o invitație la dialog, reflecție și solidaritate. – Teodora Talhoș
Mimi Ciora (*1985, Oradea) explorează prin practica ei artistică o gamă largă de teme, de la post-antropocen la corpul feminin. Subiecții ei umanoizi, feminini, combină elemente ale non-umanului, vegetalului și animalului. Aceștia sunt în același timp amenințători și vulnerabili, dezvăluind complexitatea delicată a experienței feminine.
Loredana Ilie (*1999, Arad) este interesată de îmbinarea dintre natură și experiența trăită, pe care o transpune în textile atent lucrate manual. Prin combinarea unui mediu artistic asociat mult timp cu sfera domestică cu explorări creative ale mitologiei, sociologiei și istoriei artei, Loredana reușește să creeze un limbaj vizual unic și distinctiv.
Adina Oros (*1998, Beclean) este o tânără artistă care experimentează cu intersecția dintre peisajele sonore, scrierea de cântece și cântatul. A început recent să se concentreze pe diverse direcții ale artei sale, lucrând inclusiv la un proiect care a adus vocile locuitorilor unui cartier periferic al Clujului în focus.
Arta lui Lea Rasovszky (*1986, București) explorează linia fină dintre cultura mainstream și cea underground. Prin portrete satirice, uneori chiar grotești, dar întotdeauna pline de umor și spirit critic, ea observă stereotipurile sociale și contradicțiile culturale.
Practica curatorială a Teodorei Talhoș (*1997, Oradea) se concentrează pe ideea de periferie, traume colective și voci mai puțin auzite în spațiul public. Lucrează și trăiește între România și Germania.
✂️ 🧹🪣 🔌 ✂️ 🧹🪣 🔌 ✂️ 🧹🪣 🔌 ✂️ 🧹🪣 🔌 ✂️ 🧹🪣 🔌 ✂️ 🧹🪣 🔌
Expoziția face parte din proiectul Composting past futures – cadre pentru practici artist run, finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte Timișoara, co-finanțat de Indecis artist run.
Parteneri: Facultatea de Arte si Design - UVT, The Secret Garden Books
Parteneri media: Revista ARTA, The Institute, Scena9, Propagarta
Grafică: Lucian Barbu
Eveniment organizat în parteneriat cu Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte. #spațiipentrucomunitate
Also check out other Arts events in Timisoara, Workshops in Timisoara.
|
